Noutăţi

In urma tulburărilor raportate în țări precum Egipt, Siria și Libia, numărul real al crestinilor care părăsesc lumea musulmană a atins un nivel record.
Potrivit Open Doors SUA, cel puțin 100 de milioane de creștini, din 65 de țări, sunt prigoniți.

În noua sa carte, „Rastignit din nou”, Raymond Ibrahim scrie că creștinii din Siria sunt amenintati cu răpirea, jaful și decapitarea. El raportează că regiunile și orașele care au fost odată populate cu creștini sunt acum golite.

Denumirea sărbătorii în calendarul creștin ortodox este Aducerea moaștelor Sf. Ierarh Nicolae din Mira Lichiei în orașul Bari (9/22 mai), iar în calendarul popular sărbătoarea poartă denumirea Sf. Nicolai de Vară.

Acest sfînt este numit în popor diferit: ‒ Sf. Nicolae (ori Nicolae Făcătorul de minuni), Sîn Nicoară, pe cînd în calendarul ortodox – Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirei din Lichia. Antroponimul Nicolae provine din grecescul Nicolaos (compus din cuvintele niкe – victorie și laos – popor, însemnînd „învingător de popor”, fiind unul dintre cele mai îndrăgite și mai răspîndite nume în antichitate, obicei păstrat pînă în zilele noastre.

Mitropolitul Augustin de Florina: Cuvânt la Duminica Mironosiţelor

Iubiţii mei, religia noastră nu este o poveste, o minciună. Este unicul adevăr în lume. Nu o zicem noi; o demonstrează faptele, istoria celor douăzeci de veacuri. Este arborele pe care nu l-a sădit omul, ci Dumnezeu. Şi tot arborele pe care îl va sădi Dumnezeu, toţi dracii nu vor putea să-l dezrădăcineze. Îşi vor rupe securile de el, dar rădăcina lui rămâne nedezrădăcinată.

Sfinţii Cuvioşi Noi Mucenici Eftimie, Ignatie şi Acachie

Pe parcursul mai multor secole Sfântul Munte a fost loc de pocăinţă şi mîntuire pentru mii de oameni. În perioada timpurilor grele de robie turcească mulţi s-au îndreptat spre mănăstiri pentru îndrumări duhovniceşti. Aceasta a rezultat cu numeroşii noi mucenici, mulţi dintre care au trecut la religia islamică, dar realizînd gravitatea păcatului lor, s-au pocăit şi au căutat o cale de a dovedi dragostea lor pentru Hristos. Trei dintre aceşti noi mucenici - Eftimie, Ignatie şi Acachie – sunt pomeniţi împreună pe data de 1/14 mai, deoarece au trăit în aceleaşi timpuri, părăsindu-l pe Hristos pentru islam, dar pocăindu-se şi trăind în ascetism în Sfântul Munte, la Schitul Înaintemergătorului al Mănăstirii Iviru, ulterior au mărturisit pe Hristos prin mucenicie. Fie ca sfinţii mucenici Eftimie, Ignatie şi Acachie să mijlocească pentru noi toţi şi să ne ajute! Amin!

Minunatul, vestitul şi marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Diocleţian, s-a născut în Capadocia, fiu al unor părinţi creştini şi învăţat, din tinereţe, în dreapta credinţă. Rămas fără de tată din copilărie, Sfântul s-a mutat, cu maica sa, din Capadochia în Palestina, fiind cu neamul de acolo şi având acolo multe averi şi moşteniri. Ajuns la vârsta desăvârşită şi fiind frumos la chip şi viteaz în luptă, prin osteneala, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut preţuit şi, îmbrăţişând slujba armelor, în scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, până şi dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului.

„Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru care s-a întărit.”

(Cântarea 1-a, Canonul Sf. Paști)

Hristos a Înviat!
Cristo è risorto!
Hristos Anesti!
Cristus ist vidergheboren!
Crist has risen!
Христос воскресе!

ÎNVIEREA LUI LAZĂR ŞI INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM

Betania-Ierusalim, Betleem-Betania

Încă de la început am afirmat că există o strânsă legătură între sărbătoarea învierii lui Lazăr şi intrarea triumfătoare a lui Hristos în Ierusalim. Învierea lui Lazăr a fost preînchipuirea învierii cea de a treia zi a lui Hristos şi a învierii de obşte a oamenilor, iar primirea triufală a lui Hristos în Ierusalim s-a datorat tocmai faptului că iudeii trăiau încă sub impresia acestui fapt nemaiauzit.

Randuiala tipicului bisericesc prevede ca in aceasta a patra Duminica a marelui Post sa fie citite Pericopele de la Matei IV, 25-V si Marcu IX, 17-23.